Strigătul nebunei din mine

Ador şi urăsc trenurile.Păşind pe scările lui,imediat melancolia îmi acaparează ţinutul sufletului.E ceva inefabil.Gîndurile …amintirile îmi vin una cîte una.Primul sărut,prima dezamăgire,prima îmbraţişare,primul ‘te iubesc’, primul trandafir…

Anume aceste versuri îmi reprezintă starea.

E cîntecul nostru.E durerea noastră.Şi e fericirea noastră.

Mi-e foarte dor!Şi zbier ca o nebună în Universul sufletului.Nu mă aude nimeni.Cel mai banal e că văd zilnic o mulţime de oameni care nu-şi preţuiesc relaţia.Omul de lîngă ei.Totuşi…va veni o zi.

Şi…ăăăă….eu vreau să lucrez la radio 😀

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Strigătul nebunei din mine&8221;

  1. Di zice:

    Fata, cine m-a pus sa apas pe butonul „play”?
    De ieri nu-mi iese din cap acest cintec. Nu se mai termina nici in winamp nici in mp3-ul de buzunar.

  2. Sentimente 2 in 1 ?! fain :)// ;))app.. eu m-am saturat de trenuri.. mereu trebuie sa ma uit in stanga si dreapta sa ma asigur ca nu vine. Eu 5 zile din saptamana treversez calea ferata caci pe acolo trebuie sa ma duc la liceu.. deja fac totul din reflex :))

  3. Dragă A. si eu uras si iubesc trenurile precum tine. Pentru ca pe tren am trait despartirea, inceputul, fericirea, tristetea, te iubescul si alte trăiri mirifice. Cat despre lucratul la radio :go on ! dacă asta îți dorești

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s