Orchestra sufletului meu

Soarele fericirii şi-a pieptănat pletele de creasta dealului de dragoste.Vîntul hoinarei singurătăţi a plecat spre tărîmuri necunoscute pentru el.Copacii nebuniei au prins a fredona versurile cîntecului preferat. Mesteacănul îngîna un cîntec atît de dulce.Îmi trăda blîndeţea şi bunătatea în ochii duşmanilor. Stejarul-cîntece de bărbăţie.Ascultîndu-l,prindeai curaj.Scoruşul cînta alarmant,încît melodia lui îţi amintea de clocotul furtunii. Deodată,norii s-au strîns grămadă.Îşi dădeau lovituri de parcă ar fi dorit să încapă toţi într-o corabie.Era ambiţia.Clopoţelul aplecat al  respectului  săruta pămîntul şi făcea legămînt cu el.Marea zbuciumată răsufla adînc,ofta şi îşi zdrobea valurile năprasnice de bolovanii nedreptăţilor.

Sunt doar un om…a cărei viaţă poate fi asemuită cu a unui fluture.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Orchestra sufletului meu&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s