Cu siguranţă acesta e răspunsul

Pentru ce îţi curge substanţa aia roşie prin vene?

Pentru ce te trezeşti dimineaţa şi speri să vezi din nou soarele?

Pentru ce te crezi cea mai norocoasă fiinţă?

Pentru ce numeri zilele?

Pentru ce aştepţi o altă fericire decît cea pe care o ai ?

Pentru ce priveşti atît de lung la luna plină şi îi încredinţezi  dorinţele tale?

Pentru cine zîmbeşti atît de sincer?

Pentru ce mai crezi în vise?

Pentru ce te mai atrage frumuseţea ochilor verzi?

Pentru ce  plîngi cînd ţi-e greu?

Pentru ce aştepţi să fii alintată?

Pentru cine îi dai culoare  obrăjorilor tăi?

fericire.dragoste.vis.

şi totuşi nu meriţi !

Nu o să învăţ niciodată să-ţi spun în faţă cît eşti de mizerabil şi prost !

Mi-e scîrbă şi milă de tine !

Şi nici măcar nu meriţi aceste cîteva rînduri şi să-ţi vorbesc nu meriţi !

Sunt mego** nervoasă şi am chef nebun de ceartă aşa că … dispari naibii din viaţa mea cît e încă posibil,cretinule !

linie strîmbă.

Chiar dacî într-o bună zi voi hotărî să plec departe,fiţi siguri-vă voi curge încă mult timp prin vene.

O să risc poate însă… voi lua cu mine amintirile.Datorită lor voi putea supravieţui în pustietatea dorului.

Şi pentru că nimănui nu îi este caracteristic cuvîntul veşnicie… o să respir cu gîndul că e o minciună…

Pur şi simplu încep să las mîinile jos… să nu mai lupt.

Dacă eşti undeva,departe  şi ţi-e greu,fii sigură,umărul meu sprijină bine şi căpşorul aşteaptă să fie sprijinit.


you.

Şi te privesc din ce în ce mai insistent.

Îmi adori atenţia şi  faptul că observ fiecare amănunt.

Îţi văd cel mai dulce verdele din ochi.

Iar…iar buzele… buzele parcă-s din ce în ce mai roşii.Mi le  dăruieşti cu atîta  pasiune.

Braţele tale… awww. Braţele tale puternice de cîte ori m-au ridicat în aerul proaspăt pentru a-ţi povesti de acolo-de sus cît e de bine să poţi zbura…

Z B U R A M.

Da.

Aşa piticuţă şi… da,neajutorată pe lîngă tine.Nevinovată.

Puterea ta.Puterea ta de a mă linişti cînd nu mai vreau nimic. Cînd soarele nu mă mai încălzeşte cu aceeaşi dorinţă,cînd luna nu mai vrea să îmi lumineze visele, cînd verdele proaspăt al verii mă părăseşte…

Gropiţele tale ţeaţea.Ahhh…gropiţele tale îmi colorează zilele în cele mai blînde şi calde nuanţe.

Şi mi-e al naibii de bine cînd îţi simt mirosul tău…şi încerc mereu să mi-l ţin imprignat în piept pentru a te şti aproape,pt a spera.

u’re my everything.

Plin de EU

Stai tăcută la geam.priveşti picăturile grele de cristal căzînd greu şi alene pe pămîntul de acum ud.

Ţi-e indiferent dacă eşti ciufulită,dacă ai stins aragazul după ce ai pregătit cina, dacă mai sună telefonu’ ăla blestemat.

Priveşti atent oamenii grăbiţi.Oamenii ce fug de ploaie. ”Parcă-o să-i mănînce

Cu toţii fugim de ceva/cineva.

Uiţi complet de griji. Se aud glasuri. Zeci.Sute. Cel mai puternic totuşi este cel al sufletului tău. Te imploră să nu uiţi plăpînda adiere a vîntului. Să mai speri. Oricum cu speranţa trăim.

Te crezi nebună pentru că eşti diferită de ceilalţi.

Zbori datorită aripilor crescînde abia datorită  dragostei. Şi totuşi,adori ploaia de vară.Da ! ea este aceea care ţi le udă…care te face să cazi la pămînt şi să o iai de la capăt,să ai ambiţie.

Te simţi mult prea mică să schimbi ceva,dar crezi şi speri asta din tot sufletul.

Sufli în păpădii,păstrezi orice lucruşor(fie el cît de micuţ) ca ceva sacru şi în cel mai frumos loc din căsuţa amintirilor.

Ştii să priveşti în ochi.Minute în şir.O faci pentru că adori asta.Să vezi sinceritatea,pt că nimeni nu minte privindu-te în ochi.

Şi

Nu pleca.

Stai aici-lîngă mine;

Ocupă un locşor în inimioara mea;

Ţi-l voi dărui pe cel unde curcubeul se vede cel mai bine…

Ştiu ca-l adori.

Şi mai ştiu că tare-ţi plac romaniţele

de aia,îţi voi umple acel ţinut cu ele;

Îţi muşti buzele cînd ai emoţii,

eşti tăcută cînd nu-l/o ştii,

adori ananasul,

cauţi perfecţiunea în tot ce faci,cu toate că eşti aproape sigură că NIMIC, da’ NIMIC nu e pe lumea asta perfect,

iubeşti dorul,îl alinţi

eşti alintată)

tot de el.

totuşi,

RĂMÎN LÎNGĂ TINE.

fii sigură.

Transparent

De ce închidem ochii atunci cînd visăm ?

Visăm ca să avem pentru ce supravieţui…

Trăim cu speranţa ca azi,peste o oră,două,mîine o să  atingem apogeul fericii.

Însăşi puterea de a visa ne ţine în viaţă.Şi da ! Suntem nişte marionete manipulate de sentimente. Cînd nebunia ne doboară şi recurgem la lucruri trăsnite, nu mai avem scăpare. Atunci cînd dezamăgirea ne e coleg de suferinţă,nu putem evada.Oricît am vrea nu putem ordona inimii să înceteze să iubească,pentru că datorită acesteia-trăieşte.