Momente proaste

Simt din nou acea durere acută. Iarăşi te-ai strecurat ca un nemernic şi ai distrus acele legături dintre mine şi realitate.Şi cît e de frumos cînd căldura ta îmi topeşte gheaţa din oase şi-mi permite să evadez …. să fug ca o nebună şi să nu mai ştiu cale de întoarcere.Oare chiar ar fi posibil să  nu las acele amprente pe drumul dintre imaginea falsă produsă de mintea mea bolnavă şi purul adevăr? Să nu mai fiu găsită … trezită chiar, în momentele cele mai frumoase şi colorate al vieţii mele.

Întrebările la care nu voi putea găsi nicicînd răspuns sunt  adesea oglindite în gîndurile mele.Deja ai devenit o deprindere.Nu-ţi mai suport gîndurile,falsitatea.  Să-ţi ascunzi adevărata slăbiciune sub masca ta puternică îţi dă prioritate.Însă,pînă cînd,Irina? Ai dreptul şi tu să plîngi pînă ce faci cearcăne,să accepţi îmbraţişarea fericirii.

Acuma zîmbeşte.Permite acea întorsătură a destinului.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Momente proaste&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s