următoarea oprire…

Dintotdeauna gările au fost reci,umbrite de tristețe și emoții. Spun reci,fiindcă plîngăcioasă mai e inima atunci cînd vezi cum acea mașinărie lungă și întunecată se îndepărtează,transformîndu-se într-un punct–unul mic de tot ce ia cu el toată inima ta pentru o perioadă luuuungă de timp. Știi că acuma ești și tu un mic punct,care nicidecum nu e în stare să schimbe ceva,însă mai speri,speri pînă și la o defecțiune.Înțelegi recele crud ce-ți invadează ștrengărește gîndurile și rămîi neclintită,lăsîndu-te mpradă lacrimilor.Nu mai ești în stare să faci nici un pas,nici să miști un deget pentru a împiedica rostogolul cristalelor lichide pe obraji…ești doar un om –da,înseamnă puternicie ,dar și neputință,cea de-a doua dominînd-o pe prima.E un fel de îngheț lăuntric ce nu are cum să fie explicat,ce nu are cum să fie încălzit. Ce banal,măi. Să depinzi de-o mașinărie.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;următoarea oprire…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s