adevăruri

  • nu-mi place să port ochelari de soare;
  • nu-mi place cum sună cuvintele în rusă;
  • sînt litere care-mi plac și care nu;
  • nu am un cîntec preferat;
  • îmi plac filmele franceze;
  • nu știu limba franceză;
  • am un papagal de 8 ani;
  • îmi place ploaia de vară;
  • luna viitoare e ziua mea de naștere ; ) ;
  • sunt mofturoasă;
  • și indecisă ;
  • ascult jurnalFM;
  • nu am mulți prieteni;
  • îmi plac macii roșii ;
  • n-am făcut demult poze cu mine
Anunțuri

Lucid

Pentru că uneori roșul sîngelui nu mai e la fel și mii de celule dictează o durere insuportabilă impunînd să vezi totul prin prisma inimii, îți vine să zbieri. Este oare loc de gîndire rece atunci cînd sufletul e cel care se pierde în labirinturi infinite? Pentru că a fi om înseamnă neapărat puternicie, să strici și apoi să faci la loc, să iubești și după asta să începi a urî, să-ți fie dor pentru ca mai apoi să detești acest sentiment, să clădești pietricică cu pietricică, pentru ca o pană să dărîme. E absolut firesc să te ciocnești de ziduri de nepătruns, dar încerci din tot dinadinsul să provoci inima și cugetul la un duel , pentru că a gîndi mereu cu acel loc care  bate încontinuu e dureros. Pur și simplu. D u r e r o s. Și, la un moment dat începi să te întrebi dacă se merită. Punînd sentimentele înainte de toate, tot ele sunt rănite și scuipate de gîndirea aprigă și luciditate , care este impusă chiar de tine ( dacă ai norocul ăsta). Degeaba zici după prima cădere că nu vei mai repeta. Degeaba.

Trăiește

În fiecare seară  stă pe pervazul geamului gigant din casă, acoperindu-și naivitatea cu acele draperii perfect albe și cu miros plăcut. E greu să pierzi pe cineva. E greu să te pierzi pe tine–asta ,probabil  fiind cel mai greu – lucru care te determină să-ți  spulberi visele, tu- cu propria-i mînă. Și pentru că a vedea, privindu-te în oglindă un om total străin  e un fel de sfîrșit, realizezi că nu-ți mai trebuie acest scenariu alb-negru. Visează, omule! Asta ne-a fost dar nu pur și simplu. Savurează vata dulce  ( și lipicioasă ;D ) , bucură-ți ochii vu verdele primăverii, încîntă-ți auzul cu minute superbe petrecute la un concert  de operă, sau rock, sau oricare alt sunet care înseamnă pentru tine VIAȚĂ.  Trăiește prin primii pași a copilului care  iese în parc în fiecare zi, trăiește prin mîna celui care a terminat  primul său tablou, trăiește prin ochiul celui care și-a recăpătat vederea, trăiește prin gustul dulce al dragostei de soare/mamă/tată/frate/soră/iubit/iubită/profesor/floare/picături de rouă/curcubeu/ploaie/răsărit … trăiește, e frumos!

Here i am

Sorbești din aceste raze de soare toată energia, toată viața , toată iubirea și tot galbenul dădător de speranță. Eu. Ah, eu : ) Sunt fooooarte bine. Mă simt atît de plină. Straniu, însă trăiesc cele mai variate și ciudate sentimente.  Este acolo – în inimioară – o nouă eu care-mi dictează acțiunile și uneori cele mai banale lucruri mă fac să mă simt s u p e r b. Iar ochii- aw, ochii tăi sînt atît de dulci. NU scriu pe foaie, copaci, străzi, însă inima mea a terminat de-acuma sute de cărți grooooase și mari. Pur și simplu mi-e mai ușor să trec la acțiuni ( cel puțin acuma ) și … cu siguranță săptămîna care vine voi evadaaaa. Să nu m-aștepți în curînd, Stradă de tristețe.

Нежность

Își rezemase capul de umărul lui și,stînd în acea plapumă orbitor de albă sorbeau lacom aerul rece de primăvară. Nuditatea ei perfectă era  parțial acoperită cu săruturi bolnav de reci și senzuale. Venele refuzau să transporte într-un ritm atît de lent substanța aia menținătoare de viață.Și dorința creștea, atingea  puncte culminante…  Era prea femeie ca să nu fie fragilă … vorbea asta prin gesturi și dorințe.

-Mergem să ne vadă marea ?

O sărută ușor pe frunte și îi apropia căpșorul de pieptul lui.

-Mergem …