să te văd, să te simt…

Dragul meu, E.

Vara trece foarte repede, iar căldura îmi este un tovarăș bun al acestei vacanțe. Verdele din juru-mi pare mai intes cu fiecare secundă. Ce-i drept,  norii ( ăia care prind diverse forme ca niște hoțomani) sugrumă cu cea mai mare nerușinare  azurul cerului. Cum îmi petrec vara? Mmmm. Cu ATB, răceală, ceaiuri, cărți și bucurîndu-mă de seninul ce mă-ncănjoară privind pe geam. Da, ies foarte rar, așa … fără nici un motiv. Am învățat multe lucruri în acest scurt interval de timp. Pot să mă mîndresc cu reușita mea în culinărie), cu  nopțile nedormite în  care-ți făceau loc printre răcoarea blîndă concluzii al naibii de necesare.  Da, duc dorul unui hamac încăpător, duc dorul  stelelor ,  a ciocolatei fierbinți, a gustului dulce-amărui al fricii împletite cu dragoste… 4 săptămîni ce-nseamnă 28 de zile , 672 de ore și 40320 secunde. Spun START și-mi umplu sufletul cu muuuuuuuultă liniște și muuult  NOI.

P:S. Mi-e dor de culoarea ochilor tăi care-mi dă atîta putere și dorință de tot ce-nseamnă viață.

                                                                                                                                                                                               Pentru totdeauna, a ta EU.
 
 

True family

Nu au avut motive de serbare, dar au luat cu toții cîte un strop de vin roșu și vechi care era păstrat pentru evenimente speciale. Au făcut planuri, au sperat, au plîns văzînd în urmă ruine , dar și adevărate zgîrie-nori  de momente frumoase. Plîngînd, tîrziu, în noapte , realizînd cît de importanți sunt unii pentru alții, și-au promis prin cristale curgătoare că orice-ar fi … sunt împreună, iar ăsta …. ăsta e lucrul care-i determină să meargă cît mai departe în aceste momente de „stopare” a vieții.

when i need you …

Cînd am nevoie de tine… închid ochii și brațele tale puternice stau ca un colac de salvare în jurul corpului. Știi senzația aia cînd te scufunzi,  te scufunzi , te scufunzi și  BRUSC (!) vine scăparea ? Nedumerită parcă încep să pipăi mîinele, merg spre piept unde inima zvîcnește nebună,  ușor-ușor ajung la față și îmi dau seama că trăsăturile îmi sunt perfect cunoscute. Atunci , aw, abia atunci realizez că am cu ce-mi bucura și încînta dorințele mele de „stîrnire ” a fluturașilor .