Simți?

 

Eu mai am o singură  dorință.

Vreau să văd viața dincolo de tot ce mă-nconjoară acum. Asta nicidecum nu-nseamnă că vreau să mă dezic de ce am în acest moment. Nu, nici într-un caz. Vreau  o noapte cu lună plină petrecută pe pervazul încăpător ce  ne va servi drept martor al unei iubiri gingașe, fără  rugină și gol. Să fie un mijloc de toamnă și s-avem lîngă noi  pahare cu vin alb, plapumă călduroasă și muuulte vise. Nu ne-ar trebui cuvinte cînd avem așa comoară, cînd ne avem unul pe altul, cînd fiecare atingere a ta înseamnă  o nouă încercare de  percepere a perfectului, cînd gustu-ți moale rămîne pe buzele mele încă muuult timp, cînd  îmi săruți cu atîta blîndețe palmele-mi ce te cunosc doar pe tine. Vreau să-mi citești din  cartea inimii cu vocea aia de bărbat ce știe a-mi alina sufletul strigînd de regăsire. Să mă fac comodă în tricoul tău alb și să-mi zîmbești ștrengărește afirmînd că-mi stă perfect. Să plutim pe aripi de dor, de pasiune și integrare într-o nouă lumină–fără fisuri gri…

Nu e nevoie de cuvinte…

How many times…

Anunțuri

e firesc!

Avem un vis a cărui culoare intensă va fi vizibilă doar prin speranță și dragoste.

Avem  cîteva ore care vor rămîne pentru totdeauna  MIEREA vieții noastre.

Și … cum să nu  cred în minuni, după zile în care am crezut că-nnebunesc?

Da, evident, se rezolvă totul, cauți explicații, te rogi în continuu fiind gata să dai tot ce este mai bun din tine.

Cum să fie atît de greu  să realizezi că „dai cu nasul ” în peretele crud al realității?

Bine că încet totul merge spre normal.

Sper din tot sufletu-mi firav să te faci bine și să nu uiți că ai pe cineva alături de tine.

Refuz să cred că ți se poate întîmpla ceva.

Mereu EU, mereu cu tine…