vid

Vineri , 21 octombrie

Se-aude cum cineva bate cu cruzime într-un covor persan pe una din barele fixe de gimnastică instalate de locuitorii blocului ce-i este  vecin ăstuia în care-mi duc zilele. E un zgomot din ce în ce mai intens și împreună cu sunetele scoase de talentatul meu papagal, îi strică minuta superbă la pian a italianului de  la sala cu orgă. Stoarsă de tot ce-nseamnă sentimente, las pleoapele să se-ntîlnească la o ciocolată fierbinte. Se-ncinge o convorbire  ce  nu mai poate fi oprită de nimeni/nimic. Aparent se lasă liniște…

sîmbătă, 22 octombrie

Anunțuri

Viața

Să mă desprind încet-încet

de-acest arbore al vieții,

Visele-mi ruginite

să fie suflate tainic

de vîntul rece.

Să simt fiori,

precum un condamnat la moarte,

Căci dragostea-ți suavă

-mi servește drept platformă

pentru cea mai fermecătoare scenă de teatru.

Toamna noastră

Mulțumesc pentru că de fiecare dată cînd citesc un mesaj de la tine chicotesc copilăresc și  îmi sare inima din piept.

Știi de fiecare dată să-mi colorezi zilele, chiar atunci cînd mă simt ceeeel mai aiurea și-s cu moralul la pămînt îmi „stîrnești” pofta de viață.

Eu-s pretențioasă, și alintată și egoistă uneori și tu știi cel mai bine ca toate aceste defecte să le transformi ușor-ușro în calități.

A trecut deja jumătate de toamnă. A  fost foarte cald și blînd cu mine septembrie și m-am bucurat de fiecare secundă de fericire, dragoste, prietenie…

Am învățat să  a p r e c i e z.Nu contează ce. Oameni, gesturi, timp…

Am învățat să învăț.