pentru a nu uita.

E noiembrie și asta mă face melancolică.  Încerc să -mi facă o listă imaginară cu ce-am reușit și ce nu prea în acest timp și … mmm … pentru a mă încuraja – e ok! De multe ori vreau să iau acel telefon în mînă și să formez numărul tău. Dacă e să fiu perfect sinceră … l-am și uitat. Au trecut prin noi mult prea bolnăvicioasele  adevăruri.  Te-am lăsat, mi-am văzut de viață și sper că ești fericită.  Mă rog pentru tine ca cineva – acolo sus – să fie mîndru de tine.

Bryan Adamas mi-a adus starea asta … cu please forgive me , însă chiar n-am greșit cu nimic. Ah, da. Doar indiferența.

pînă la urmă doare, nu-i așa?

Anunțuri