Totalizări

De fiecare dată cînd se apropie un oarecare final, sunt  (practic) obligată (moral) să fac anumite concluzii. Nu, nu vreau să mă gîndesc la ce-am realizat anul acesta. Unica și cea mai importantă a mea dorință e să-mi dea din ochi cineva acolo sus și lumina să-mi transmită putere spre gînduri frumoase. Vreau  ca acest nou an să-mi aducă multă multă putere. Putere pentru a lua decizii corecte ( nu știu dacă am recunoscut  vreodată  chestia asta, însă am o fobie în ce ține luarea deciziilor). Putere de a   nu  dezamăgi așteptările subconștientului meu.Vreau cu toată ființa mea ca viitorul să-mi surîdă cu idei noi, colorate, diverse și să văd frumosul în tot ce mă-nconjoară.

P.S. Asta nu-nseamnă  că a vorbit egoista din mine, doar că … pentru mulțumiri nu-mi trebuie o foaie albă (virtuală).

 

Nu, încă nu-mi iau rămas-bun de la 2011.

 

 

De la C.

Am o poftă nebună de tot ce-nseamnă nou : senzații noi, oameni noi, gust nou, miros nou, nou , nou , nou…

E deja decembrie și nu ninge. Uite nu ninge și gata. Și nu e mare brînză. Mi-e bine și așa. Mi-e bine cînd soarele-mi gîdelă năsucul și cînd simt (încă!) dragostea unei ierni blînde.

Începînd de la acea inimă mică ,adăpostită-n  trupu-mi firav …  totul duce un dor  infinit și nesecat ( dacă vrei ) de lucruri bizare ( aparent) , dar care să mă „trimită” pe tărîmuri ultra-interesante.

Cum am mai spus ( sau nu?), aștept în tot acest timp să-mi mîngîi sufletul, haină realitate !

Tot eu, tot de-aici.