seninătate

Visele– poduri  ce unesc două tărîmuri –  cel pe care viețuiești și cel spre care tinzi mereu. Dar, ce faci dacă, la un moment dat, acesta se  prăbușește și nu mai rămîne nimic din urma lui? Mai găsești în tine putere și încăpățînare  să începi construcția unuia nou? Um. Refuz să cred că omenirea uită să spere. 

Dar,  pînă cînd?

Probabil visezi, speri, tinzi… ,  doar dacă , privind în urmă, vezi realizate măcar 1/4 din  lista enormă.

La moment, visez să privesc prin geam și să nu văd griul ăsta bolnăvicios.  Probabil nu am dispoziția aia în care să văd salcia de lîngă bloc cum capătă un verde crud. Probabil nu am suficientă dorință să trezesc primăvara în mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s