Memorii

Unele momente sunt profund impregnate în locuri, cîntece, momente de filme… Atunci cînd (re)asculți o piesă ce poartă amprente a unei ușoare idile sau a unei prietenii demult uitate ți se răscolește sufletul. Cu toate că demult nici măcar nu ți-ai adus aminte de acele clipe, ceva  ( la nivelul sufletului ) simte un ușor disconfort. Indiferent dacă ai lăsat trecutul cu toată inima (sau mai puțin) simți pe pielea-ți un iz de regret. Începi atunci să  pui pe o balanță cum ar fi fost dacă nu lăsai să părăsească tărîmul tău acel om important ( în acea perioadă ) și cum este la moment.  Întorcînd privirea , încerci să te convingi că absolut totul are loc doar pentru a crea din viața ta un adevărat subiect de roman. Unul din ăla siropos, în care personajele principale cunosc doar partea roz a lucrurilor. Dar, oare merită să ne amăgim ?  Da, da , da ! Uneori tînjim la infinit. Vrem cu toată ființa noastră să (re)aducem persoane în viața noastră. Să dăm startul unui șir nou de amintiri, de zîmbete. Mda. Suntem mult prea slabi pentru a recunoaște sau pentru a întreprinde ceva. Din păcate. Sau nu.

 

P.S. Scris pe fundalul unor piese demult uitate…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s