mood

Vreau să mă spăl de sentimente, de ispite omenești, de lucruri inutile care trec prin viața-mi. Vreau să fiu curățată de o ploaie intensă pentru a permite doar dorului să-mi inunde zilele. Să fie un dor absolut, care să îmi cucerească fiecare celulă. Un dor nebun de plăcut care să mă determine să urc în primul tren spre o destinație necunoscută, cu sunete de clape în urechi, cu litere în mîini și cu o eșarfă ultra călduroasă potrivită-n jurul gîtului. Nu vreau să văd   mutre  fețe  supărate în fiecare dimineață. Să încerci și tu să zîmbești unui om cînd te îndrepți spre serviciu sau liceu. Nu. Nici măcar nu-i pasă că merge cineva lîngă el. Doar supraviețuiește.

Așa e. Suntem ispitiți zilnic de tîmpenii. Tîmpenii care nu ne vor face sufletul mai visător și elegant (aș spune). 

A început perioada aia  în care cu toții postăm diverse poze cu peisaje de toamnă, scriem texte siropoase, împărtășim lumii depresiile iscate din cauze (ne)determinate. 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s