trecător (?)

Am un suflet  mototolit de timp. E un nod gigantic , care-mi determină fiori nebuni și se ridică ușor-ușor la gît și nu mă lasă s inspir aer proaspăt pentru a-mi curăța nebunia care se petrece la nivelul creierului.

Ascult muzică rusească și e de rău- mă trimite înapoi  spre un trecut bolnăvicios.

Cred că  acele „3 ceasuri rele” de care ne tot vorbește Nata în fiecare zi de marți și-au făcut loc și în seara mea „perfectă” pentru meditații.

Prostii.

Azi sunt furioasă.

Azi sunt dezamăgită în oameni.

Nou în viață

E greu să-i faci pe plac inimii.E greu să găsești în această mulțime, oameni care să îți „stîrnească” acea vibrație nebun de plăcută. Și, cu atît mai greu este să păstrezi amintirile.

Eu vreau să am lalele în casă în fiecare zi. Să mi le aducă el dimineața, sau tata seara, sau să le cumpăr eu în drum spre casă. Vreau să le  las să-mi inunde plămînii și să-mi lase acea picătură de speranță că oamenii sunt diferiți prin ceea ce sunt, și nu prin ceea ce fac.

La acel moment, ochii  noștri au trădat sentimente. Ceva durere, o picătură de regret, dar , cel mai important este că am reușit să gustăm dintr-un altfel de dor.  Cică „nu e nimic mai păcătos pe lume decît să așepți. O fată, o viață mai bună, un tren, un pahar cu bere, un „da” sau un „nu”… ”. Iar noi așteptăm. Am așteptat acel moment în care să cunoaștem zile mai frumoase, acum așteptăm acel moment cînd ne vom putea iar îmbrățișa. 

Cred că am cunoscut un nou sentiment. Îmi cam ruginește inima, dar sper că e de bine, înseamnă că mai trăiesc…