durere inundată

Ce-am făcut cînd m-a acaparat durerea? Mm. M-am comportat ca o ipocrită. Îmi tremura groaznic bărbia, sîngele a dat o culoare nebun de roșie buzelor mele și, cu o sîrmă ghimpată în stomac, am continuat să implor. Să implor timpul să se oprească în loc, să implor creierul să nu mai primească impulsuri de la inimă, să implor ochii să nu se spele de imaginea lui, să implor acel nod din gît să dispară naibii,să implor planeta să-și înceteze mișcarea. E ca și cum rupi involuntar o parte din tine și o arunci de la etajul  12 ( nu știu de ce acest număr), o lași să plutească ușor în aer, să simtă cum e acest joc al zborului și, în cele din urmă  să rămîi jumătate gol. Exact. E acea situație în care nu vezi „plinul” vieții. 

O să reușim. Cu siguranță o să reușim.

Frumusețea de afară mă face să privesc totul cu alți ochi. Cu o cană mare de ceai în mîini, pe un pervaz lat,  privind în vidul ce mă înconjoară. 

E o altă duminică în care voi visa.

95842298290097495_TB9MCwXq_c

16 decembrie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s