Întuneric/Lumină

Stau în întunericul unei nopți tîrzii de iarnă și încerc să încheg tabloul acelor momente  în care am început să iubesc toamna. Paradoxal sau nu, nu știu. Acele două trupuri arzînde, acele mîini împletite în jurul unei siluete obosite de  realitate și două suflete ce caută să guste din veșnicie.

Stau în întunericul unei nopți de iarnă și încerc să îmi aduc aminte cum mirosea acea zi a lunii mai în care ne-am întîlnit. Ce culoare avea cerul și dacă s-au ivit stelele cînd am ajuns să întîlnim noaptea.

Stau în întunericul unei nopți de iarnă și încerc să-mi aduc aminte dacă ai avut tremur în voce la primul „salut” murmurat timid.

Stau în întuneric și adun amintire cu amintire pentru a nu mă lăsa pradă  timpului.

Da, 29 mai, plouase și mirosea  nebun de frumos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s