Decizii, evenimente

Nu că aș duce lipsă de evenimente în viața mea, dar în momentul în care vreau să „aștern” pentru amintire ceva, nu găsesc cuvintele, semnele de punctuație sau literele potrivite.

Am trecut peste tot ceea ce-nseamnă „examene de maturitate”, bal în care te simți prințesă, admitere și… ăm sunt în așteptare.

Am cele mai diverse emoții, de la plîns pînă la rîs isteric, de la indiferență pînă la întocmire a listelor.  Este și o doză oarecum măricică de frică, fricădenuștiuce. E normal pînă în momentul în care nu deviază în paranoism.

Am înțeles că există ieșire din orice situație și dacă e să faci totul la timpul lui, reușești (în viață).

Azi sunt prea patetică. De fapt, sunt în ultima perioadă.

 

 

10.08.2013 sperînd că am făcut alegerea corectă

Anunțuri

respiră

Îmi atingea  ușor  buzele-mi uscate de realitate oferindu-le o culoare profundă. Dezbrăcîndu-mi  plăpînd haina sufletului decolorată de  întunericul în care riscam să cad, mă lua cu el într-o nouă dimensiune.  Îmi acoperea ochii, evitînd astfel stagnarea mea în fața acestui drum lung ce urma să îl parcurgem. Eram răvășită din cauza acelor sunete, care nu făceau decît să mă  adîncească în îmbrățișările lui pentru a mă simți ocrotită. Acele două brațe puternice luînd poziția unui colac, mă salvau de fiecare dată cînd mă invadau sentimentele groaznice.  Era ceva deosebit. În miros, în mișcări, în priviri. Este. 

este al meu el.

trecător (?)

Am un suflet  mototolit de timp. E un nod gigantic , care-mi determină fiori nebuni și se ridică ușor-ușor la gît și nu mă lasă s inspir aer proaspăt pentru a-mi curăța nebunia care se petrece la nivelul creierului.

Ascult muzică rusească și e de rău- mă trimite înapoi  spre un trecut bolnăvicios.

Cred că  acele „3 ceasuri rele” de care ne tot vorbește Nata în fiecare zi de marți și-au făcut loc și în seara mea „perfectă” pentru meditații.

Prostii.

Azi sunt furioasă.

Azi sunt dezamăgită în oameni.

cer

Hai să zburăm într-un întuneric știut doar de noi. Să ne îmbrățișăm strîns pentru a ne simți ocrotiți și să să alegem  vidul pentru a ne putea sorbi unul pe altul.

Să gustăm frigul mării în plină iarnă și să alegem goliciunea spirituală pentru a o „încărca” cu ceva nou.

Să zburăm în întuneric pentru a ne salva…

a?

 

mood

Vreau să mă spăl de sentimente, de ispite omenești, de lucruri inutile care trec prin viața-mi. Vreau să fiu curățată de o ploaie intensă pentru a permite doar dorului să-mi inunde zilele. Să fie un dor absolut, care să îmi cucerească fiecare celulă. Un dor nebun de plăcut care să mă determine să urc în primul tren spre o destinație necunoscută, cu sunete de clape în urechi, cu litere în mîini și cu o eșarfă ultra călduroasă potrivită-n jurul gîtului. Nu vreau să văd   mutre  fețe  supărate în fiecare dimineață. Să încerci și tu să zîmbești unui om cînd te îndrepți spre serviciu sau liceu. Nu. Nici măcar nu-i pasă că merge cineva lîngă el. Doar supraviețuiește.

Așa e. Suntem ispitiți zilnic de tîmpenii. Tîmpenii care nu ne vor face sufletul mai visător și elegant (aș spune). 

A început perioada aia  în care cu toții postăm diverse poze cu peisaje de toamnă, scriem texte siropoase, împărtășim lumii depresiile iscate din cauze (ne)determinate.