Everybody’s Gotta Learn Sometimes

Salcia din curte e încă verde. Calendarul ne arată data de 2 decembrie, dar salcia e încă verde. Cum poți să-ți păstrezi culoarea între atîta cenușiu ? Cum poți să fii viu printre atîta goliciune?

Da, e decembrie. Suntele melodioase din căști sunt însoțite de un ușor vuiet al vîntului, care mă-ndeamnă să aleg infinitul. După cîteva săptămîni bune în care nu am văzut soarele, m-am alintat copilărește în brațele lui, lăsîndu-l să mă acapareze în totalitate.

Nu vrem să mințim pentru a nu intra într-un cerc nebun de vicios, pentru a nu face din aceasta o deprindere.  A minți include și  iluziile deșarte pe care ni le facem privind în viitor. Dar, pînă la urmă… tot din vise trăim.  Iată-iată apuci să guști dintr-o dorință  clădită de timp și aceasta își pierde intensitatea. Deci, visul în sine, se presupune a fi doar drumul făcut de noi pînă la realizarea lui.

Ce trebuie noi să învățăm ? Da, să rămînem  verzi  în  mijlocul acestei goane după nimic

Pfoah. M-am încurcat în gînduri.

E decembrie. 2 decembrie.

232920611948664447_5ZNv9UM3_c

Toamna noastră

Mulțumesc pentru că de fiecare dată cînd citesc un mesaj de la tine chicotesc copilăresc și  îmi sare inima din piept.

Știi de fiecare dată să-mi colorezi zilele, chiar atunci cînd mă simt ceeeel mai aiurea și-s cu moralul la pămînt îmi „stîrnești” pofta de viață.

Eu-s pretențioasă, și alintată și egoistă uneori și tu știi cel mai bine ca toate aceste defecte să le transformi ușor-ușro în calități.

A trecut deja jumătate de toamnă. A  fost foarte cald și blînd cu mine septembrie și m-am bucurat de fiecare secundă de fericire, dragoste, prietenie…

Am învățat să  a p r e c i e z.Nu contează ce. Oameni, gesturi, timp…

Am învățat să învăț.

File

Au fost cele mai frumoase și pline de viață zile. M-am simțit extraordinar. Și… e vară. Aw, în sfîrșit.

Mi-a dăruit  iasomii și mi-a murdărit născucul de galben. Ne-am tot alintat ca doi copii mici. Am simțit pe pieelea-mi fragedă fericirea.

Ce-mi doresc pe vara asta ?

Să am posibilitatea să savurez cărțile  pe care mi le-am propus să le citesc;

vizităm odată ( ! ) teatrul ăla;

Să mănînc vată dulce ( copilașii de ieri mi-au făcut o poftă  groaznică);

Să fac multe poze ( Diannnnna ;D  ) ;

Să te simt alături…

Să aveți muuultă baftă la examene dragii mei , știu că sunteți stresați, însă totul are să fie okay.

Doar fericită …

P.S. Îți duc dorul …

.

Plec pentru a nu complica lucrurile,de fapt… de ce să mint? mereu am fost complicată,puţini au fost cei care m-au înţeles.Nu ! Nu mai vreau cuvinte,falsitate,ochi dulci,gesturi frumoase  însoţite de cuvinte negre. Şi la ce bun,măi, să schiţezi zîmbete false? Doar măşti ce îmi provoacă scîrbă.

 

 

 

 

 

freeze a moment…

Viaţa omului este asemeni unui arbore care dă roade în coordonanţă de anotimp. Primăvara şi vara este plin de farmec,de speranţă,deoarece verdele trezeşte omul la viaţă,comunicîndu-i aspectele frumoase ale ei. Însă,cum nu poate exista bine fără rău şi invers,apare cel mai mare şi poate cel mai temut duşman al omului-timpul,care cît de mult ne-am strădui,cît efort n-am depune nu suntem în stare să-i oprim valul năprasnic măcar pentru o secundă,care într-o singură clipă poate strînge în coşul său înspinat o bucurie,un succes,o iubire,o viaţă.Timpul este ireversibil,de aceea,ce poţi face astăzi,nu lăsa pe mîine,căci mîine timpul,ca un carnivor înfometat va veni după pradă şi deseori în urma vizitei lui,oamenii pot fi plini de viaţă sau deopotrivă dărîmaţi,asemeni zidului construit de secole. Apare însă o întrebare ce croieşte şi-un paradox glacial:oare timpul are la rîndul său duşmani?La această întrebare vor fi mai multe răspunsuri în raport cu puterea de convingere a omului şi cu dorinţa de a-l găsi ascuns prin vre-un colţ de Univers. Dar,oare dragostea nu ar fi un inamic al timpului,oare este ea în stare să creeze o  graniţă care să separe binele de rău? Puterea iubirii este una uluitoare,care ar fi în stare să mişte munţi şi soarele din loc atunci cînd creşte în intensificare.De aceea,toată viaţa trebuie să iubim şi aproapele şi străinul,deoarece numai aşa bujorul vieţii va înflori nu doar vara sau primăvara,dar şi-n cele mai geroase zile de iarnă,deoarece iubirea emană căldura sufletească de care avem atîta nevoie pentru a îndestula inima cu porţii mari de fericire şi satisfacţie.Cu glas strigător la cer trebuie sp ne trăim viaţa din plin,deoarece atunci cînd vei ajunge la ultima ta întîlnire şi cea ami neplăcută şi neaşteptată,care străpunge inima şi-i opreşte bătăile picurînd boabe de sînge care deseori fierbea cînd de bucurie,cînd de necaz,să fii fericit şi mulţumit că te duci pe valuri necunoscute,poate pe corabii înstrăinate,dar cu sufletul împăcat. Nu fi trist cînd timpul  îşi lasă amprentele în suflet,nu fi trist cînd viaţa te părăseşte,fii trist atunci cînd inima-ţi îngheaţă de necaz şi supărare,deoarece nu ai avut pe nimeni drag atunci cînd sufletul a prins aripi…