Ia-ți zborul

Încearcă să-ți iei zborul. Poate se ivește o fărîmă de frumos, ușor pătată de frigul adevărului, Nu e neapărat greu tot ce-nseamnă nou. Or nu ne mai numim noi oameni, ființe cu rațiune și simțire, dacă nu  reușim să dezlegăm în mii de firicele răul de bine, curiozitatea de  indiferență, entuziasmul de rutină.  Cert este că avem fobii iscate din nimicuri, dar care ne lasă cu nopți nedormite, cu acea greutate în suflet, care nu ne permite să inspirăm pînă la capăt. Pentru că… da, trebuie să lași totul în urmă și să-ți iei zborul spre necunoscut,  spre lumină sau întuneric. Iată partea asta îngrozește cel mai mult, însă nu trebuie să-ți dicteze stări de spirit.

Am renunțat la o fărîmă din mine, una care-mi inspira atîta căldură. Dar am renunțat conștient.

Deci, să zburăm…

oricum vei fi tu în dreapta mea mereu…

tumblr_mksutuKGhb1qad928o1_500

clape

Azi nu simt nici fericire, nici tristețe. Sunt doar stoarsă de putere.

Demult n-am mai privit prin geamul mare pentru a inspira aer proaspăt. M-a înspăimîntat trecerea atît de rapidă a culorilor, acea metamorfoză. Zilnic parcurg același drum, dar… de frică (poate) n-am avut ochi pentru a vedea cum totul se schimbă. Cum capătă nuanțe noi totul din juru-mi.

Azi mă gîndesc la greu la mine. Exact. Mă gîndesc pînă unde ține acea capacitate a mea de a ține totul sub control. Mă întreb ce forme va avea viitorul meu. 

Azi ascult pianul pentru a mă detașa de această lume.

Nu-ncerc să dau uitării responsabilitatea de care trebuie să dau dovadă, doar că… am momente de slăbiciune cauzate de sunete, de oameni. 

Totuși, azi sunt tristă…

15 octombrie, marți

,